La începuturile istoriei jocului de baccarat, când acesta și-a făcut apariția în superba Franța, adică la finalul secolului al cincisprezecelea, acesta purta denumirea de Chemin de Fer. Acest termen înseamnă “calea fierului” sau “șine de cale ferată” în franceză. Numele jocului vine de la faptul că, pe atunci, cărțile de joc erau păstrate într-o cutie confecționată din fier.
Această variantă a baccaratului se joacă doar cu șase pachete de cărți deodată, care sunt amestecate unele între celelalte. Ca o regulă generală, jucătorii stau la o masă ovală. Unul dintre jucători devine Bancherul, în timp ce restul sunt punters sau jucători. Jocul se mișcă în sensul opus acelor ceasornicului, începând de această dată la dreapta Bancherului.
Desfășurarea jocului la Chemin de Fer
La început, Bancherul și mai apoi fiecare jucător amestecă pachetele de cărți de joc în sensul amintit mai sus. Bancherul devine astfel ultima persoană care amestecă pachetele de cărți de joc, în timp ce jucătorul din stânga sa va tăia ultimul cărțile înainte de decartare. Bancherul decartează într-un final cărțile. Fiecare carte decartată este pusă în mijlocul mesei de joc.
La începutul fiecărei runde de joc, Bancherul pune un pariu după care, fiecare jucător la rând, va spune dacă va juca sau nu contra băncii, punând un pariu declarat contra acesteia. Doar un singur jucător poate să ceară go bank. Dacă nimeni nu cere bancă, atunci fiecare jucător va pune pariurile în mod normal, unul după celălalt. Dacă toate pariurile adunate laolaltă sunt mai mici ca sumă decât fondul din acel moment din bancă, atunci spectatorii de pe margine pot pune și ei pariuri pentru a completa din această sumă lipsă. Dacă toate pariurile adunate sunt mai mari decât banca, Bancherul poate crește valoarea fondului pentru a egala pariul, iar dacă nu, banii sunt returnați spre jucători.
La finalul sesiunii de pariere, patru cărți de joc sunt decartate cu fața în jos. Două sunt pentru mâna Bancherului, în timp ce două sunt pentru cea a Jucătorului, adică pentru toți jucătorii la comun. Jucătorul care a pus cel mai mare pariu individual, sau primul la rând dacă toată lumea a pus pariuri egale, este reprezentantul jucătorilor care nu au legătură cu banca. Acum vine momentul în care Bancherul și Jucătorul se uită fiecare la cărțile lor.
Dacă nimeni nu are 8 sau 9, atunci cele două mâini sunt dezvăluite și comparate de către toată lumea. Jucătorul poate cere o a treia carte, dacă vrea, iar dacă face asta, cartea o va primi direct cu fața în sus. Odată ce ia decizia, Bancherul de asemenea decide dacă vrea sau nu să ceară o a treia carte. Cele două cărți sunt mai apoi decartate, iar mâinile sunt din nou comparate pentru a vedea care dintre ele se apropie cel mai mult de valorile 8 sau 9.
Deznodământul mâinii la Chemin de Fer
Dacă mâna Jucătorului este mai mare decât cea a Bancherului, fiecare parior în afară de cel care îl reprezintă pe Bancher va primi înapoi pariul făcut și o sumă în plus din fondul băncii, moment în care următorul jucător de la masă devine Bancherul. În caz contrar, dacă Bancherul are mâna cea mai mare dintre cele două, toate mizele pariate de jucători sunt pierdute de către aceștia și sunt puse în bancă, iar Bancherul rămâne pe poziție. Dacă are loc un Egal, pariurile rămân neschimbate pentru următoarea mână.
În cazul în care Bancherul vrea să părăsească masa de joc, primul jucător după acesta care vrea să facă un pariu egal cu fondul actual al băncii devine noul Bancher. Dacă nimeni nu vrea să ia rolul Bancherului, în momentul în care actualul Bancher vrea să se retragă de la masă, atunci Bancherul va fi atribuit jucătorului următor de la masă. De asemenea, fondul băncii va fi remodelat după suma pe care Bancherul vrea să o parieze.
Tactici de joc la Chemin de Fer
Tacticile pe care Jucătorul care reprezintă pariorii de la masă și Bancherul le folosesc pot influența enrom de mult deznodământul jocului. Este important să știi când să îți schimbi stilul de joc pentru a-ți ține adversarul în priză, pentru a-l face nesigur pe el. Câteodată este bine să ceri o a treia carte, în timp ce uneori este mai bine să stai. Jucătorul care cere carte mereu este numit Tireur, sau pistolar în franceză.
Cel care stă de obice este numit Non-Tierur. Jucătorul care mixează cele două stiluri poartă titulatura de Douteur. Să-ți dai seama de stilul de joc al adversarului te-ar putea pune într-o postură avantajoasă, însă nu trebuie să cazi în dubii și să crezi că știi totul, pentru că la fel de bine s-ar putea ca și acesta să te citească pe tine.